"Marile idei dau naştere marilor fapte" H. de Balzac

A scrie nu înseamnă a avea "idei originale", înseamnă a face să intre în vibraţie coarda care eşti. Ele (ideile) nu sunt nimic, dacă nu sînt efectul final al corzii care vibrează. (G. Liiceanu) Măştile se decolorează, hainele se distrug, ceea ce rămân sunt ideile ca schelet interior şi indestructibil al adevărului. Deaceea, tot ce-l îmbracă e neesenţial, e variabil, e trecător. (G. Papini) Evident, ideile le cunoaştem doar prin oameni, după cum vântul prin trestiile pe care le înclină; totuşi vântul este mai important decât trestiile. (A. Gide)
Idee - om - faptă, triplu aspect al vieţii, care devine călătorie în necunoscut, iar ideea - un ghid. Dacă lipseşte ghidul, totul se întrerupe. (V. Hugo) Iar, dacă ideea nu este periculoasă nici nu merită să fie numită idee. (O. Wilde)
Oamenii sunt trecători, ideeile şi faptele lor rămân, ca fiice ale trecutului şi mame ale viitorului, mereu la dispoziţia timpului. (Gustave le Bon)
Poate deaceea, omul e în stare de toate, dar şi de nimic. (Montaigne)

"Fiecare om e o întrebare pusă din nou Universului" M. Eminescu

O dată cu omul a apărut... în cadrul naturii ceva radical nou. O dată cu omul s-a ivit în cosmos "subiectul creator"  în accepţia deplină a termenului. (L. Blaga) Apare întrebarea: Ne naştem oameni sau devenim oameni? Omul, natura umană, trebuie presupusă nu ca o natură deja făcută şi pe care prezenţa sociabilului o modifică... Ea este un ansamblu de posibilităţi care se pot actualiza sau nu prin contact cu socialul. (M. Duffrenne) Activităţile omului, acţiunile lui îndreptate spre folosirea umanităţii în scopuri personale şi în scopurile celorlalţi trebuie în acelaşi timp să predomine ca scop şi nu numai ca mijloc (Kant), pentru că viaţa însăşi este în esenţă sustragere, rănire, biruinţa asupra celui străin şi asupra celui mai slab. (Nietzsche)
   Din natură există în toţi instinctul pentru societate, spre alţii (Aristotel), dar atâta timp cât nu cunoaştem natura omului nu puten să ştim ce i se potriveşte lui. (J. J. Rousseau) Omul, sufletul omenesc, modificat de societate datorită unor nenumărate cauze, care se repetă mereu, datorită cunoştinţelor sau erorilor, datorită tulburărilor provocate de pasiuni se schimbă încât poate deveni aproape de nerecunoscut (J. J. Rousseau), poate să nu fie om...

Timpul este stofa din care e făcută viaţa. B. Franklin

Cu trecerea timpului trece o clipă din viaţă...
Un soare rătăcit scapătă încet spre chindii, poleind albia unui drum: un drum fără popas, un drum fără de "capăt", drumul vieţii.
Ce este viaţa?
Poate nimic deosebit, poate este ceva enorm, sacru şi tot ce dorim găsim în ea. A mai trecut o zi fără nume... Poate a fost miercuri, poate a fost sîmbătă, poate a fost 8, poate a fost 11, dar ce importanţă are?
Timpul este o "margine" a eternităţii, trece şi ca un plug răstoarnă sub brazda lui vieţi care au fost şi care vor veni. Rămâne important: naşterea, viaţa, moartea.
Omul nu "simte" când se naşte, suferă când trebuie să moară, uită să trăiască...


"Trebuie să renunţăm la ideea de zile şi ore, dând de fiecare dată tot mai multă atenţie clipei..."
                                 Lao Zi
                                

A judeca matematic nu înseamnă a gândi filosofic, a judeca filosofic nu înseamnă a fi liber, a gândi liber nu înseamnă a fi filosof. Blaise Pasca

Eternitatea gîndului, creaţiei şi a vieţii...