"Fiecare om e o întrebare pusă din nou Universului" M. Eminescu

O dată cu omul a apărut... în cadrul naturii ceva radical nou. O dată cu omul s-a ivit în cosmos "subiectul creator"  în accepţia deplină a termenului. (L. Blaga) Apare întrebarea: Ne naştem oameni sau devenim oameni? Omul, natura umană, trebuie presupusă nu ca o natură deja făcută şi pe care prezenţa sociabilului o modifică... Ea este un ansamblu de posibilităţi care se pot actualiza sau nu prin contact cu socialul. (M. Duffrenne) Activităţile omului, acţiunile lui îndreptate spre folosirea umanităţii în scopuri personale şi în scopurile celorlalţi trebuie în acelaşi timp să predomine ca scop şi nu numai ca mijloc (Kant), pentru că viaţa însăşi este în esenţă sustragere, rănire, biruinţa asupra celui străin şi asupra celui mai slab. (Nietzsche)
   Din natură există în toţi instinctul pentru societate, spre alţii (Aristotel), dar atâta timp cât nu cunoaştem natura omului nu puten să ştim ce i se potriveşte lui. (J. J. Rousseau) Omul, sufletul omenesc, modificat de societate datorită unor nenumărate cauze, care se repetă mereu, datorită cunoştinţelor sau erorilor, datorită tulburărilor provocate de pasiuni se schimbă încât poate deveni aproape de nerecunoscut (J. J. Rousseau), poate să nu fie om...